Jane Campion, prima femeie regizoare care a primit Palme d’Or la Cannes

Dame Elizabeth Jane Campion (n. la 30 aprilie 1954 în Wellington) este o regizoare neozeelandeză, foarte cunoscută mai ales pentru regia și scenariul filmelor The Piano și The Power of the Dog, pentru care a primit două premii Oscar, două premii BAFTA și două premii Globul de Aur.

Campion și-a început cariera ca artist vizual înainte de a trece la cinematografie. A studiat antropologia la Universitatea Victoria din Wellington, iar mai târziu a urmat cursurile Școlii australiene de film, televiziune și radio. Primele sale scurtmetraje, precum An Exercise in Discipline: Peel (1982) și Passionless Moments (1983), i-au pus în valoare perspectiva unică și au atras atenția criticilor.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

În 1989, Campion a obținut recunoaștere internațională cu filmul Sweetie, o dramă și comedie neagră ce a explorat dinamica familială disfuncțională, punând accentul pe personaje feminine complexe.

Patru ani mai târziu, Jane Campion a realizat unul dintre cele mai apreciate filme ale sale – The Piano (1993), în calitate de regizor și scenarist, cu Holly Hunter, Harvey Keitel și Anna Paquin în rolurile principale, un film care spune povestea unei femei mute și a unei iubiri pasionale într-o comunitate de coloniști neozeelandezi din secolul al XIX-lea. The Piano a fost extrem de bine primit, câștigând numeroase premii, inclusiv Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, cu această distincție Campion devenind prima femeie regizor care a primit prestigioasul premiu.

The Piano a fost răsplătit și cu trei Oscaruri, Holly Hunter, pentru cea mai bună actriță într-un rol principal, Anna Paquin, cea mai bună actriță într-un rol secundar și un Oscar  pentru cel mai bun scenariu original.

De-a lungul carierei sale, Campion a continuat să exploreze în filmele sale teme legate de identitatea feminină, sexualitate și dinamica puterii, lucru demonstrat, printre altele, în producții precum An Angel at My Table (1990), bazat pe operele autobiografice ale lui Janet Frame, și Portrait of a Lady (1996), o adaptare a romanului lui Henry James.

Jane Campion, cu filmul ei The Piano (1993), a devenit a doua femeie nominalizată la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor, după Lina Wertmüller, scenaristă și regizoare italiană de renume, pentru Seven Beauties (1975), nominalizat la patru premii Oscar, mai târziu, Campion devenind prima femeie care va fi nominalizată de două ori la Premiul pentru cel mai bun regizor, cu The Power of the Dog (2021).

Jane Campion a regizat filme datorită cărora șapte actori au fost nominalizați la Oscar Holly Hunter, Anna Paquin, Barbara Hershey, Kirsten Dunst, Kodi Smit-McPhee, Benedict Cumberbatch și Jesse Plemons. Cum deja am scris ceva mai sus, Hunter și Paquin au câștigat Oscaruri pentru performanțele lor din The Piano (1993).

De asemenea, Jane Campion este prima femeie care a fost nominalizată de două ori la categoria Cel mai bun regizor și a treia femeie, după Chloé Zhao și Kathryn Bigelow, care a câștigat la această categorie și una dintre cele trei femei care au câștigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, alături de Julia Ducournau pentru Titane (2021) și Justine Triet pentru Anatomy of a Fall (2023).

Jane Campion și Steven Spielberg, scrie IMDb.com, au fost nominalizați la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în același an de două ori: o dată în 1994, când Campion a fost nominalizată pentru The Piano (1993), iar Spielberg a fost nominalizat pentru Schindler’s List (1993) și din nou în 2022, atunci când Campion a fost nominalizată pentru The Power of the Dog (2021), iar Spielberg a fost nominalizat pentru West Side Story (2021). Spielberg a câștigat în 1994, iar Campion a câștigat în 2022.

Jane Campion s-a născut la 30 aprilie 1954, în Wellington, Noua Zeelandă, într-o familie de artiști, mama ei fiind actriță și tatăl, regizor de teatru și operă.

Pe lângă activitatea cinematografică, Campion s-a aventurat și în televiziune, realizând miniseria Top of the Lake (2013), cu Elisabeth Moss în rolul principal, o producție ce explorează teme precum misoginismul și abuzul.

Când mă gândesc la femei și la ceea ce este fantastic la ele, realizez cât sunt de generoase, intuitive, la capacitatea lor de a avea încredere în emoții, de a fi sensibile, de a hrăni, de a promova pacea, de a avea grijă de mediul planetei, astfel încât copiii lor să-l poată moșteni. Acestea sunt calitățile lor native. (Jane Campion) Unul dintre cele mai interesante elemente care parcurg lucrările cinematografrice ale lui Jane Campion este modul în care portretizează femeile aflate în dificultate ori sub constrângere, cele mai multe dintre eroinele ei fiind personaje complexe, cu defecte, și ale căror lupte de auto descoperire, auto depășire și exprimarea individualității, le pun în dezacord cu lumea din jurul lor. Explorarea lui Campion a conștiinței feminine a fost exprimată cu îndrăzneală în In the Cut (2003), o adaptare a thrillerului psihosexual al Susannei Moore, cu Meg Ryan în rolul lui Frannie Avery, o profesoară de literatură din New York implicată într-un caz misterios de crimă și, totodată, într-o aventură cu polițistul James Malloy (Mark Ruffalo). A fost apreciată și pentru To Each His Own (2007), scurtmetrajul The Water Diary (2006), lungmetrajul Bright Star (2009), o cronică a relației de dragoste dintre poetul romantico tragic John Keats (Ben Whishaw) și vecina lui, Fanny Brawne (Abbie Cornish), Passionless Moments (1983), The Power of the Dog (2021), o adaptare a romanului lui Thomas Savage din 1967, cu Benedict Cumberbatch, Jesse Plemons și Kirsten Dunst în rolurile principale, Holly Smoke (1999), cu Kate Winslet și Harvey Keitel, în rolurile principale, The Portrait of a Lady, adaptare după romanul lui Henry James, cu Nicole Kidman în rolul personajului Isabel Archer, navigând în relații complexe și așteptări ale societății. În 1992, Campion s-a căsătorit cu Colin David Englert, un australian care a lucrat ca regizor secund al filmului The Piano, mariajul celor doi durând până în 2001. În 1993 s-a născut Jasper, primul lor copil, care a trăit doar 12 zile, în 1994 născându-se Alice Englert, în momentul de față actriță,regizoare, scriitoare, cântăreață și compozitoare și cunoscută pentru rolurile sale  – Rosa în filmul Ginger & Rosa și Lena Duchannes în filmul Beautiful Creatures.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jane-Campion

https://facts.net/celebrity/43-facts-about-jane-campion/

https://www.nfsa.gov.au/latest/director-jane-campion

Vă mai recomandăm să citiți și:

Kathryn Bigelow, prima femeie regizor care a luat Oscarul la această categorie. „Fiecare ar trebui să facă judecăți morale pentru el însuși”

Denis Villeneuve, regizorul celui mai bine cotat film de pe IMDb. Creatorul peliculelor „Dune” și „Dune: Part Two”

Regizorul care a câștigat primul Oscar din istoria Ucrainei „nu și-ar fi dorit să fie pe scenă”

Jean Negulesco, singurul regizor român nominalizat la Oscar. Vedetă la Hollywood, dar necunoscut în România